sâmbătă, 28 mai 2011

Casa Spiru Haret – o ruşine naţională

The English translation follows

Ca toate popoarele europene, au şi românii oamenii lor de seamă. Ca toate popoarele europene, şi românii le onorează memoria: scriu cărţi despre viaţa lor, le ridică statui, dau numele lor străzilor, liceelor, universităţilor. Atât. În alte ţări europene, casele în care au trăit oamenii de seamă devin case memoriale, muzee, iar şcolarii se plimbă cu respect prin încăperile lor, încercând să se impregneze de atmosfera în care au vieţuit marii oameni ai neamului. Nu în România. Cel mai adeseori, la noi, aceste case devin… ruşini naţionale.

Unul dintre cărturarii
Unul dintre cărturarii cei mai importanţi ai României a fost Spiru Haret. Născut la Iaşi în 1851, el a fost primul român care a obţinut titlul de doctor în matematici la Facultatea de Ştiinţe din Paris (1878), devenind apoi profesor la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. A îndeplinit de trei ori mandatul de ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor (1897-1899, 1901-1904, 1907-1910), rămânând în acest post mai bine de 10 ani. Şi-a lăsat amprenta atât asupra învăţământului primar, cât şi asupra celui liceal. Mai cu seamă, a înfiinţat liceele cu profil real, ceea ce a contribuit în mod esenţial la înflorirea învăţământului ştiinţelor în România. A instituit examenul de bacalaureat. A scris manuale şi a predat la înalte şcoli româneşti. Este greu (şi poate inutil) să inventariem aici toate faţetele bogatei şi diversificatei sale activităţi.
O casă în Bucureşti
O casă în Bucureşti păstrează între zidurile sale amintirea vieţii lui Spiru Haret. Situată pe strada Gheorghe Manu (fostă Verde, fostă Lemnea) la numărul 7, este o clădire armonioasă, cu o arhitectură îngrijită, de stil neoclasic, cu elemente de decor în stil neobaroc. Cererea de autorizaţie datează din 1888. Planurile nu s-au păstrat, dar volumetria elegantă, proporţiile armonioase şi claritatea compoziţiei ar indica drept autor un arhitect talentat. Într-un articol foarte bine documentat din Jurnalul Naţional, se descrie istoria acestei case. Este interesant de văzut că un ministru al acelor vremuri a avut nevoie de două împrumuturi bancare pentru a-şi construi o casă (care nu este un palat), şi că i-au trebuit ani de zile pentru a-şi plăti datoriile.
Istoria familiei
Istoria familiei nu a fost una norocoasă. Spiru Haret s-a stins în 1912 şi a lăsat casa moştenire soţiei sale Ana. Mariajul nu a fost binecuvântat cu copii, astfel încât Ana a îngăduit nepoţilor ei de soră să poarte numele cărturarului. Sora Anei Haret era măritată cu inginerul Iosif Gold. Mihai, cel mai mare dintre fraţii Gold, a fost adoptat de Ana Haret. Mihai Haret-Gold (n. 1884) a absolvit cursurile de ştiinţe naturale ale Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. A devenit o figură proeminentă a turismului românesc, scriind un mare număr de lucrări de specialitate. A murit cu un an înaintea mamei sale adoptive, care l-a urmat în 1941.
Istoria casei
Istoria casei a fost şi ea umbrită de lipsa de noroc a familiei care a construit-o. Rămasă moştenire unor nepoţi, casa a fost vândută Institutului Naţional al Cooperaţiei - INCOOP, care a înfiinţat aici un mic muzeu. Nepoţii au donat muzeului obiectele personale, biblioteca şi manuscrisele lui Spiru Haret, care au fost expuse în biroul şi biblioteca în care lucrase acesta.Tăvălugul comunismului nu s-a abătut imediat după 1944 asupra micului muzeu. Abia în 1950 muzeul a fost desfiinţat. Obiectele au fost trimise Bibliotecii Academiei, iar clădirea a fost pusă la dispoziţia Ministerului Învăţământului.
Zilele cele mai negre
Zilele cele mai negre pentru casă au venit, în mod paradoxal, după eliberarea de comunism. Casa a fost retrocedată urmaşei INCOOP – Centrocoop, care a preluat-o în anul 2000 şi a vândut-o cu mare grabă unor persoane particulare în anul 2001. La rândul lor, acestea au vândut-o în anul 2005 societăţii comerciale Invest Lux Construct.
Un şir de fenomene inexplicabile
Un şir de fenomene inexplicabile a împins inexorabil clădirea pe povârnişul pierzaniei. Printr-o nebăgare de seamă inexplicabilă, casa marelui cărturar nu a fost inclusă în Lista Monumentelor Istorice. Abia în anul 2005 această lipsă a fost suplinită (pe LMI/2010 casa se află la poziţia 1399, cod B-II-m-B-19130). Printr-un dezinteres tot atât de inexplicabil, în 2005, la revânzarea casei, Ministerul Culturii nu s-a deranjat să facă rost de cei 1.140.000 euro care au reprezentat preţul de vânzare, astfel încât societatea imobiliară a devenit proprietara ei.
Există în Bucureşti
Există în Bucureşti o stradă Spiru Haret, un liceu Spiru Haret, o bogată universitate particulară Spiru Haret şi chiar şi o statuie a lui Spiru Haret, care, cu lipsa de respect pentru valorile naţionale care caracterizează vremurile noastre, a fost trambalată de pe locul ei de tradiţie din faţa Universităţii, până în parcul Izvor, unde stă stingheră lângă o poartă, în compania celorlalte trei statui, victime ale municipalităţii bucureştene.
Între milioanele cheltuite
Între milioanele cheltuite pentru cazarea în Bucureşti a parlamentarilor proprietari de case în Capitală, milioanele necesare pentru întreţinerea îmbuibării aleşilor noştri, milioanele aruncate pentru asfaltarea repede pieritoare a şoselelor noastre şi milioanele risipite pentru nefolositoarea înlocuire a bordurilor etc., etc., Statul, Primăria bucureşteană nu au găsit în vistieria lor suma necesară pentru salvarea casei lui Spiru Haret. Ar fi fost de aşteptat ca măcar universitatea care câştigă nenumărate milioane (de euro) sub flamura numelui Spiru Haret să găsească milionul necesar pentru a se putea făli cu nobila faptă a prezervării unei părţi a patrimoniului naţional şi înfiinţarea unui meritoriu muzeu. Nimeni nu a făcut un gest.
Iar nefericita casă
Iar nefericita casă a urmat drumul clasic al caselor istorice bucureştene. Întâi i s-au descuiat porţile. Imediat a fost invadată de ţigani. Aceştia au făcut ce fac de obicei. În încăperile în care Spiru Haret a scris şi a meditat, în care au stat la sfat miniştri, învăţaţi, literaţi, doamne elegante, locatarii „clandestini” au rupt, au ros, au murdărit, au distrus, au spart. În câţiva ani, casa s-a transformat în ceva intermediar între o cocină şi o ruină.
Între timp, s-au dat avize (ilegale, pentru că, chiar dacă la momentul acordării avizelor casa încă nu fusese înscrisă pe LMI, ea se afla în zona de protecţie a monumentului istoric alăturat, casa Niculescu-Dorobanţu), s-au întocmit planurile pentru un bloc de 7 etaje şi s-a aşteptat momentul favorabil.
De câtăva vreme
De câtăva vreme porţile sunt închise, iar în casă nu se mai vede viermuiala veselă a ţiganilor. Asta nu e semn bun. „Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să moară”. Probabil că ţiganii au fost în sfârşit daţi afară. Dar nu ca să se cureţe şi să se restaureze casa. Nu. Probabil că i-a bătut ceasul.
Se pare că acum
Se pare că acum a venit momentul favorabil. Pentru distrugere. Pentru tâlhărirea oraşului de comorile lui istorice. Pentru dezlănţuirea lipsită de ruşine a lăcomiei. Pretutindeni în capitală zumzăie buldozerele. Se demolează ziua şi noaptea (în special noaptea, mai ales atunci când e de aşteptat o reacţie), se rad de pe faţa pământului martorii devenirii istorice a oraşului, dispar pe neaşteptate clădiri construite să dureze, mai ales colţurile de stradă sunt despuiate de case şi de copaci.
Iar bucureştenii noştri stau neclintiţi cu berea în mână şi cu ochii înfipţi în televizor, la meci sau la telenovele. O apatie inexplicabilă a lovit întreaga naţiune. Primeşti un singur răspuns: „Ce să-i faci?” Cu varianta nepăsătoare: „N-avem ce face.”
De ce n-ar cădea şi casa Spiru Haret?

UPDATE 2013 Statuile din Piața Universității, între care și cea a lui Spiru Haret, și-au reintegrat locul, într-o piață despuiată de orice urmă de verdeață, un deșert de ciment...
UPDATE 2014 Din toamna anului 2013, casa Spiru Haret nu mai există. S-a păstrat un zid placat cu beton, care va face parte din blocul ce se va ridica pe acest loc.


Our dear friend – Romania’s friend, Bucharest’s friend, Sarah in Romania translated this article into English, to make it “accessible to more readers and arouse more condemnation against these consistent, very organized attacks on a capital of Europe, a country, a people and, indeed, a whole history”. Let’s hope she will be heard abroad. Let’s hope my words will awake some of our compatriots, the sleeping Romanians. We say here “the hope is the last to die”. Thanks again, dear Sarah!
Casa Spiru Haret - A National Shame

Like all European nations, Romania too has prominent figures throughout her history. And, just like all European nations, Romanians honour their memory: they write biographies, they erect statues, they name their streets after them along with their high schools, their universities. But that's about as far as it goes. In other European countries, the homes of these prominent figures become memorial houses, museums, visits for schoolchildren to walk respectfully through the rooms in an attempt to soak up the atmosphere in which these great men lived. Not in Romania. Here, on the whole, these homes become ... a national shame.
A name among names
One of the most prominent scholars in Romania's history was Spiru Haret. Born in Iasi in 1851, he was the first Romanian to earn his Ph.D. in mathematics at the Faculty of Sciences in Paris (1878) and became a professor at the parallel Faculty of Sciences in Bucharest. He took office three times as Minister of Public Education and Religious Affairs (1897-1899, 1901-1904, 1907-1910) and remained there for more than 10 years. He left his imprint on both primary and secondary education. In particular, he established good profile high schools, which contributed substantially to the flourishing of science education in Romania. Furthermore, he implanted the baccalaureat, wrote textbooks and taught in Romanian high schools. It is difficult (and perhaps unnecessary) to list all his rich and diversified activities.
A house in Bucharest
In Bucharest, there is a house which holds the memory of Spiru Haret's life within its walls. Str Gheorghe Manu (formerly str Verde, formerly str Lemnea) 7 is a harmonious building with neat neoclassical-style architecture, and elements of Neo-Baroque decor. Applications for the house's approval date from 1888. Plans have not been preserved, but the volumetric elegance, the harmonious proportions and sheer clarity of composition would indicate a talented architect. In a very well documented article in the National Journal, the history of this house unfolds. It is interesting to see that a minister of that time took two bank loans to build his house (not a palace), and that it took years to pay off the debt.
Family history
The family history was not a very happy one. Spiru Haret died in 1912 and his wife Ana inherited the house. They were not blessed with children, so Ana allowed her sister's children to bear the scholar's name. Ana Haret's sister was married to the engineer, Iosef Gold, and Mihai, the eldest of the Gold brothers, was adopted by Ana Haret. Mihai Haret-Gold (b. 1884) graduated from the Faculty of Natural Sciences in Bucharest and became a prominent figure in Romanian tourism, writing a large number of literary works. He died a year before his adoptive mother, who lived on until 1941.
House history
The history of the house seems equally marred by the sadness of the family who built it. At the wish of the nephews, the house was bequeathed to the National Institute of Cooperatives - INCOOP, who established a small museum there. They donated personal items, and manuscripts from Spiru Haret's library, exhibited in both the library and the study where Haret had worked. The suffocation of communism didn't hit the small museum until after 1944. In 1950 the museum was closed. The items were sent to the Bibliotecii Academiei, and the building was made available to the Ministry of Education.
Darkest days
Paradoxically, the house's darkest days came after liberation from communism. It was returned to INCOOP. Centrocoop took over in 2000 and sold it at great speed to private individuals in 2001. In turn, they sold it on to Lux Invest Construct in 2005.
Unexplained mysteries
A series of unexplained mysteries have inexorably pushed the building down the steep hill to eventual loss. For inexplicable reasons, the home of this great scholar was not included in the list of Historic Monuments. Only in 2005 was this omission corrected (LMI/2010 1399, Code B-II-mB-19130). An equally inexplicable happening was the disinterest in 2005, at the reselling of the house, when the Ministry of Culture did not bother to put in a bid for the house's value at 1.14 million euro, which lead to the real estate agency becoming the new owner.
There is in Bucharest...
There is in Bucharest... a str Spiru Haret, a Spiru Haret High School, a rich Spiru Haret private university and even a statue of Spiru Haret, which, in total disrespect for national values so characteristic of our times, was moved from its traditional spot in front of the University to Parcul Izvor, where it stands near the entrance in the company of three other statues, all victims in Bucharest's municipality.
Millions...
Amongst the millions spent on accommodation for Bucharest's parliamentarian homeowners in the Capital, the millions necessary for the maintenance of chosen indulgences, the millions thrown into the quick surfacing of roads and the millions squandered on the replacement of curbs nobody wants etc etc., the State and Bucharest's City Hall do not have the funds in their treasure troves to save Spiru Haret. One would even have expected the University, which makes numerous millions (of euros) under the banner name of Spiru Haret, to have boasted the noble gesture of preserving a part of its national heritage and creating a worthy museum. No such gesture was made.
The unfortunate house
This unfortunate house has been shoved down the classic path of Bucharest's historic homes. First the doors were left unlocked, leaving it to be over-run with gypsies. They did what they usually do. In the places where Spiru Haret wrote and meditated, where he gave advice to ministers, scholars, the literati and elegant ladies, "illegal" locals wrenched, gnawed, polluted, destroyed and shattered. In the space of only a few years, the house was transformed into something between a pigsty and a ruin.
Meanwhile, approvals were given (illegal, because it is in the protected Dorobantu-Niculescu House zone of listed historic monuments) and plans prepared for a seven-storey block, waiting for a rainy day.
A bad sign
For a while now, the gates have been closed and the house is no longer swarming with gypsies. That's not a good sign. Done and dusted. Perhaps the gypsies have finally been expelled but not so that cleaning and restoration can be done. No. The knell has sounded.
The time has come
The time has come for destruction; for pillaging the city of her historical treasures; for the unleashing of sleazy greed and shamelessness.... Bulldozers have engulfed the city and demolish day and night (especially at night when a reaction is less likely), laughing at the martyred earth as the city's history and the buildings meant to last suddenly vanish, especially on street corners, robbed of their houses and trees.
Our Bucharesteans sit around with beer in hand, eyes glued to the TV. An inexplicable apathy has hit the entire nation. To the question, "What can we do?", you get only one answer - the response of uncaring indifference: "There's nothing we can do."
So why bother with Casa Spiru Haret?

Translation Romanian-English by Sarah in Romania
Copyright Silvia Colfescu 2011

joi, 26 mai 2011

Adevarata dimensiune a strazilor Povernei, Alecsandri etc.


Mai jos, câteva fotografii ale străzilor din cartierul Povernei - Alecsandri, unde Alecsandri Estates şi Rosetti Estates doresc să construiască 4 blocuri de birouri cu 4-7 etaje, care vor aduce pe aceste străduţe încă 400-500 automobile. Fotografiile sunt luate în jurul orei 16, când încă mai sunt parcate pe străzi automobile ale celor care lucrează la întreprinderile din jur. După-amiaza târziu sunt tot atâtea maşini, ale proprietarilor caselor...

Strada Vasile Alecsandri: sens unic, maşini parcate pe dreapta şi pe stânga, un singur fir pentru circulaţie. Încă se mai vede cerul, marele bloc cu 7 etaje încă nu a fost construit.


Mica piaţă de la intersecţia străzilor Povernei, Visarion, Constantin Daniel: maşini parcate în jurul rondului central şi pe margini, un fir de circulaţie. Aceeaşi situaţie ca pe strada Alecsandri de alături.


Strada Constantin Daniel. Sens unic, maşini pe dreapta şi pe stânga, un fir de circulaţie. În stânga, ar trebui să se afle intrarea în parcajul subteran al complexului de blocuri. Circulaţia este deja sufocată în cartier, cum va fi când vor mai veni aici alte câteva sute de automobile?

marți, 24 mai 2011

Expoziţie de fotografii din Bucureşti

Asociaţia Editorilor Români, Bookfest, Ioana Filipescu şi editura Vremea prezintă la Bookfest expoziţia de fotografii

Bucuresti, o capitală europeană

Bookfest, cel mai important târg de carte din Bucureşti, are loc în pavilioanele C1-C6 ale Romexpo (Complexul expoziţional din Piaţa Scânteii), între 25-29 mai.
Programul de vizitare orele 10-22
Intrarea liberă

marți, 17 mai 2011

What one sees and what one can't

Mulţumită lui Sarah, acest articol a fost tradus în engleză. Puteţi găsi versiunea românească mai jos.
Thanks to Sarah, this article is translated into English.
Maybe it will be useful for some of you, dear visitors.
You'll find the Romanian version below.

One can see a) how crowded it is and b) the vastness of the complex

What is seen and what is not seen from images published by Alecsandri Estates who have claimed this land on streets Alecsandri and Povernei for construction? Remember, in order to make way for this office complex, savage demolitions took place only last week.

At first glance.

The 'wonders' one sees of the foreseen architecture due to replace the elegant Adrian house along with the solid building of the Resita headquarters are in fact nothing more than giant rectangles. Though claims say otherwise, there is no originality, no thrill of creativity. It is nothing more than common architecture, widely used over the last few decades - banal, dull forms, which are all the more dreadful since they clash so with the general ambiance of the neighbourhood.

The planned office complex takes up so much of the Alecsandri and Povernei land that it is cumbersome -the three buildings suffocate all the space available. And yet, no image appears on the right side, the four-storey block that is also expected to be built in place of the demolished monumental Rosetti-Solesti villa. This gigantic building will further choke the area and inevitably block the little square at the intersection of str Povernei, str Constantin Daniel and str Visarion.

What one can't see

What one cannot see is due to the simple fact that a drawing or a computerised image cannot create impressions that truly portray the reality. Cases in point:

1) One cannot see, for example, the relationship between the new complex and the buildings around it.

Str Alecsandri has a number of classified historical monuments (LMI 2010) at n°s 1-3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 16, 18, 20.

Opposite the colossal new complex there are monuments at n°s. 3 (P), 5 (P+2) and 7 (P+2) as well as n°s 6 (P 1), 8 (P), 10 (P 2). These monuments have a maximum height of two floors. There is no cohesion between them and the new buildings facing them. To have a seven-storey building opposite them will crush the ensemble, reducing them to squashed little cottages.

The same situation awaits str Constantin Daniel and str Povernei, both lined with mostly elegant homes on the whole from the early twentieth century, both with and without historical monument status.

2) One is also unable to see the true width of the streets and thus, therefore, the traffic situation.

The streets fall short of 10m in width and pavements less than 3m. Car owners and those who work in the area park on both sides of the streets, leaving one strip free for circulation. Once again, with the construction of the blocks on Căderea Bastiliei at the bd. Iancu de Hunedoara end, the traffic on this street and the perpendicular str. Grigore Alexandrescu has become a nightmare.

A year or two ago, police imposed one-way traffic on this street for that very reason. The circulation and parking problems were not solved, but nothing else could be done to improve matters.

From the images presented by Alecsandri Estates, any details that could give allusion to the appalling congestion these office blocks will cause here have been skilfully obscured. The streets appear empty and the little square at the intersection seems so large that you could be forgiven for thinking you were at Pta Charles de Gaulle.

The circulation plans presented by Alecsandri Estates are pure fantasy. Entrances to underground garages will be the same as those of the new blocks on Căderea Bastiliei - crowded, narrow, dangerous, and thus barely used. The lives of residents in the neighbourhood will become sheer bedlam, with fierce battles for parking spaces and the unresolved problem of the exodus at rush hour.

Furthermore, this underground parking which should be for the whole complex and thus 450 cars, is actually for 358, which will leave drivers going round and round the neighbourhood looking for parking spaces which are... non-existent.

Taking into account the disfiguring of the neighbourhood through heavy traffic, discomfort to local residents as well as to employees and increased pollution, I wonder how we can open real estate 'developers' eyes as to the impossibility involved in the implementing of such construction in a city's historic centre.

There's enough room in the suburbs after all for wide-spread construction, with correct and easy access via new roads, adapted to the land and suitable for the needs of traffic.

We, citizens of Bucharest, should start another revolution.

Copyright Silvia Colfescu, 2011
Translation Roumanian to English by Sarah In Romania

Thanks, Sarah!

luni, 16 mai 2011

Alecsandri Estates. Ce se vede şi ce nu se vede


Se vede înghesuiala spaţiului şi masivitatea clădirior

Ce se vede şi ce nu se vede din imaginile publicate de Alecsandri Estates ca reclamă a ansamblului pe care vrea să-l construiască în strada Alecsandri şi strada Povernei?
Reamintesc că pentru a face loc acestor construcţii au avut loc demolările sălbatice din ultima săptămână.

În primul rând ce se vede.

Se vede că anunţatele minuni arhitecturale, care trebuie să înlocuiască eleganta casă Adrian şi solida clădire a sediului domeniilor Reşiţa, sunt de fapt nişte banali mamuţi paralelipipedici. Pretenţii cât cuprinde, dar nici un fel de originalitate, nici un fior de creativitate, genul de arhitectură comună, care se uzitează larg de decenii încoace, forme banale, lipsite de strălucire şi, ceea ce este încă mai grav, în nici un fel integrabile în ambianţa cartierului.

Înghesuite astfel încât să ocupe cât mai mult din terenul dintre Alecsandri şi Povernei, greoaie, cele trei clădiri sufocă spaţiul în care sunt îngrămădite. Şi încă, pe nici o imagine nu apare, în dreapta, blocul de 4 etaje care se preconizează a fi construit în locul vilei demolate din ansamblul monumental Rosetti-Soleşti. Această clădire masivă va sugruma şi mai mult spaţiul şi va bloca iremediabil mica piaţă de la intersecţia străzilor Povernei, Constantin Daniel şi Visarion.

Ce nu se vede

Şi nu se vede, pentru că un desen sau o imagine manipulată cu ajutorul computerului pot crea impresii fără nici o legătură cu realitatea. Cazul de faţă.

Nu se vede, de pildă, raportul între clădirile noului complex şi cele din jurul lor.

Pe strada Alecsandri sunt monumente istorice clasate (LMI 2010) la numerele 1-3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 16, 18, 20. S-a abrogat cumva Legea care spune că nimeni nu poate construi pe o rază de mai puţin de 100 m în jurul unui monument istoric? Aici, pe o rază de 100 m sunt 10 monumente istorice, dintre care 4 (Alecsandri 3,5,6,7 la o distanţă de 10-15 m. de clădiri! CINE a îndrăznit să dea aviz pentru această construcţie, într-o contradicţie atât de flagrantă cu Legea?

Vizavi de noul colos se află monumentele de la nr. 3 (P), 5 (P+2), 7 (P+2). Alături numerele 6 (P+1), 8 (P), 10 (P+2). Celelalte clădiri-monument, toate la mai puţin de 100 m de noile construcţii, sunt de asemenea cu maximum 2 etaje. Nu există concordanţă între acestea şi noile clădiri. Vecinătatea unei clădiri cu 7 etaje va strivi întregul ansamblu, reducându-l la aspectul unei îngrămădiri de căsuţe mărunte.

Aceeaşi situaţie pe străzile Constantin Daniel şi Povernei, mărginite de case în majoritate elegante, în general de la începutul secolului XX, cu statut de monumente istorice sau nu.

Nu se vede, de asemenea, adevărata dimensiune a străzilor şi, implicit, situaţia circulaţiei.

Străzile nu ating lăţimea de 10 m, iar trotuarele mai ocupă încă minimum 3 metri din lăţime. Automobilele proprietarilor şi ale celor care mai lucrează în zonă sunt parcate pe ambele părţi ale străzilor, lăsând liber pentru circulaţie o singură bandă. Odată cu construirea blocurilor înalte pe strada Căderea Bastiliei, în capătul ei dinspre bulevardul Iancu de Hunedoara, circulaţia pe această stradă şi pe strada Grigore Alexandrescu, perpendiculară pe ea, a devenit un adevărat coşmar.

Motive pentru care, acum un an, doi, poliţia a instituit sensuri unice pe străduţe. Problema circulaţiei şi a parcării nu a fost rezolvată, dar mai mult nu se putea face.

Din imaginile de prezentare ale Alecsandri Estates, au fost ocultate cu abilitate detaliile care ar fi putut sugera aglomeraţia drăcească pe care blocurile de birouri o vor provoca aici. Străzile par goale, iar mica piaţă de la intersecţie e desenată în aşa fel încât pare largă, mai, mai să te crezi în piaţa Charles de Gaulle.

Schema de circulaţie prezentată de Alecsandri Estates ţine de pura fantezie. Intrările în garajele subterane vor fi la fel cu intrările în garajele subterane ale blocurilor noi din Căderea Bastiliei, înghesuite, înguste şi periculoase, deci puţin folosite. Viaţa locuitorilor cartierului se va transforma într-un iad, cu lupte înverşunate pentru locurile de parcare şi cu problema de nerezolvat a plecatului şi ajunsului acasă la orele de vârf.

Mai mult, aceste parcări subterane, care ar fi trebuit să fie prevăzute, la dimensiunile ansamblului, pentru 450 de automobile, sunt prevăzute de proiectanţi pentru 358 de maşini, ceea ce va lăsa pe stradă o haită înrăită de şoferi în căutare de locuri de parcare…inexistente.

Luând în consideraţie desfigurarea cartierului, supraaglomerarea circulaţiei, inconfortul locuirii şi al muncii într-o asemenea ambianţă, poluarea intensă, mă întreb cum am putea face pentru a le deschide ochii „dezvoltatorilor” imobiliari asupra imposibilităţii de a implanta asemenea construcţii în centrul istoric al oraşului.

Alecsandri Estates declară cu mândrie că nimeni nu a mai oferit spaţiu pentru un astfel de proiect într-o asemenea arie, în acelaşi timp centrală şi exclusivistă. Are dreptate. Nimeni nu a mai îndrăznit să o facă, PENTRU CĂ NU SE POATE. Un astfel de proiect distruge şi aria exclusivistă, şi este în acelaşi timp nociv pentru o activitate care nu are cum să se desfăşoare nestânjenită într-o ambianţă concepută pentru scopuri total străine.

La urma urmei, e loc destul în periferii, unde s-ar putea construi cu lărgime şi unde s-ar putea prevedea accesul corect şi facil prin drumuri nou trasate, generoase, adaptate conformaţiei terenului şi nevoilor circulaţiei.

Ar trebui pentru asta declanşată o nouă revoluţie? A bucureştenilor?

Copyright Silvia Colfescu, 2011

duminică, 15 mai 2011

Cum arată o anexă, în accepţia Primăriei Capitalei



Aşa arată, în viziunea Primăriei Capitalei, o "anexă" a unui monument istoric. La ora aceasta "anexa" este demolată

Citez aici mesajul transmis redacției B365.ro de Primăria Capitalei:
“In legatura cu desfiinţarea corpurilor C2,C3,C4 şi C5 – ca anexe- la Corpul Principal C1-care se păstrează şi se restaurează – din str. Povernei nr. 1-3, sector 1,Bucuresti, Primaria Capitalei face urmatoarele precizari: S-a emis Certificatul de Urbanism nr. 1081/924179/19.07.2010 şi Autorizaţia de Desfiinţare nr. 436/949953/01.11.2010. Menţionăm că Autorizaţia de Desfiinţare s-a emis în baza tuturor cerinţelor prevăzute în Certificatul de Urbanism menţionat mai sus, în principal cu Avizul Favorabil nr. 983/Z/06.10.2010 emis de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional – Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional al (sic) Municipiului Bucureşti – privind desfiinţarea construcţiilor existente menţionate mai sus. Precizăm că Legea nr. 422/18.07.2001, cu modificările şi completările ulterioare – privind protejarea monumentelor istorice, la cap. III- prevede că intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului conform(adica obligatoriu) emis de către MCPN sau după caz de serviciile publice deconcentrate ale acestuia.”

Ce ne spune de fapt acest text?

1. Că avizul de desfiinţare nu a fost emis de Ministerul Culturii, aşa cum s-ar fi cuvenit în cazul desfiinţării unei părţi a unui ansamblu care avea statut de monument istoric în integralitatea lui, ci numai cu avizul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu Naţional a Municipiului Bucureşti, celebră pentru ilegalităţile semnate de dumneaei, ilegalităţi care au dus la pierderi ireparabile din patrimoniul istoric al Capitalei. Expresia "sau după caz de serviciile publice deconcentrate ale acestuia" nu-şi are locul aici, în cazul unui monument clasat cuvenindu-se ca avizul să fie eliberat de Minister, nu de alte servicii publice.

2. Că Direcţia cu pricina a încadrat ca anexă un monument de incontestabilă valoare, care contribuia la armonia specială a ansamblului. Această autorizaţie acordată la întâmplare, ducând la ştirbirea unui ansamblu închegat, ne duce cu gândul la explicaţii neplăcute ale acestui gest, explicaţii între care nu-şi au locul nici profesionalismul, nici onorabilitatea.

Gardul artistic cu traforuri vegetale, care înconjura ansamblul monumental Rosetti-Soleşti, a cărui poartă principală a fost dărâmată de buldozer

sâmbătă, 14 mai 2011

O informaţie din Observatorul urban

Piaţa Romană. Casa Calleya

În ultimul număr din Observatorul urban a apărut informaţia pe care o redau mai jos. Când am citit-o, m-am înfiorat. Dacă se vor accepta propunerile domnului Gabrea, Ambasada Franţei va fi înconjurată din trei părţi de un zid de blocuri având între 5 şi 9 etaje. Blocul de 9 etaje se va vedea din piaţa Romană, strivind frontul frumoaselor case dintre Mendeleev şi Dacia (casa Petraşcu, monument istoric, arh. Ion Mincu, pe colţul cu Mendeleev, şi casa Calleya, arh. Octav Calleya, pe colţul cu Dacia). Rămâne de văzut ce reacţie va avea ambasadorul Franţei la vestea că de jur-împrejurul curţii ambasadei nenumăraţi ochi vor urmări de la ferestrele blocurilor cum creşte iarba de pe peluza dumnealui.

Cât despre ideea aberantă de a ridica un bloc uriaş în spatele faţadei băncii Marmorosch-Blank, capodoperă a arhitectului Petre Antonescu, monument istoric, mă întreb ce părere au arhitecţii despre felul în care va arăta priveliştea măreţului edificiu văzută dinspre Calea Victoriei, cu hanul Dedu-Castrişoaiei în prim plan. Hanul, o clădire fermecătoare, datând de la 1800, cu transformări din 1874, a fost restaurat în anii 1996-1998. Eu aş zice că micul han va arăta ca un neg pe faţa noului bloc.

Oraşul nostru, ale cărui străzi mi se păreau până acum foi dintr-un mare dicţionar de arhitectură, cu capitole bine închegate, se transformă încet într-un fel de ghiveci. Edificiile disproporţionat de mari, înfipte la întâmplare oriunde li se poate face un loc prin distrugerea tramei oraşului, fac ca tot ce mai rămâne în jurul lor să pară mărunt şi meschin. Aşa va părea şi istoria oraşului, şi oamenii care au trăit aici. Dar poate că, de fapt, mărunţi şi meschini suntem doar noi înşine, care, cu nepăsare, lăsăm ca toate acestea să se întâmple.

Comunicat din Observatorul urban

http://www.observatorulurban.ro/bloc-de-37-de-metri-peste-cladirea-marmorosch-blank-din-centrul-istoric.html

Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei a propus spre avizare, miercuri, trei Planuri Urbanistice Zonale realizate de firma presedintelui Comisiei, Sorin Gabrea: un bloc de 37 de metri in interiorul Marmorosch Blank, monument istoric, un complex de cladiri cu un accent de inaltime de 9 etaje, langa Ambasada Frantei, pe strada Amzei, vizibil din Piata Romana si un bloc de 6 etaje pe strada A. Verona colt cu Pitar Mos.

In Planul Urbanistic Zonal str. Biserica Amzei 21-23 sunt propuse reglementari pe terenurile invecinate. In urma aplicarii acestora mai multe case de epoca vor disparea:

Sunt preluate reglementările din PUZ str. C. Tell NR. 16, 16B, 18, adoptat prin HCGMB 119/2009 privind inlocuirea clădirilor existente cu altele de maxim P+5 pentru:

PS Promit că saptamana viitoare voi publica aici fotografiile şi datele caselor pe care distrugătorii oraşului se pregătesc să le şteargă de pe faţa pământului, cu istoria lor cu tot. După demolările incredibile ale frumoaselor case din Povernei, speram ca atacul asupra cartierelor istorice ale oraşului să se oprească. Văd că, dimpotrivă, s-a înteţit. La ritmul acesta, în 10 ani vom locui cu toţii într-o colecţie searbădă de măgăoi paralelipipedice de sticlă.

PPS Mi se pare halucinant faptul că o Comisie a Primăriei propune spre avizare PUZ-uri realizate DE FIRMA PARTICULARĂ A PREŞEDINTELUI EI!!! La Primărie n-a auzit nimeni de conflictul de interese? Aici nu e vorba de fleacuri. Nici măcar miliardele care se joacă pe sub mână nu mi se par importante. Important mi se pare că, fără jenă, se pregătesc distrugeri ireparabile, care spoliază oraşul de o parte din istoria sa şi din prestigiul la care ar avea dreptul, în urma cunoaşterii şi respectării acestei istorii.