joi, 27 septembrie 2012

Ce mai e nou în Povernei 2 - Alecsandri 4


Vastul maidan rămas în urma demolării scandaloase a casei generalului Adrian din Povernei 2, a clădirii Uzinelor Reșița din Alecsandri 4 și a casei neo-românești din Alecsandri 4 (fost 2) a rămas pustiu mai bine de un an. Locuitorii cartierului au găsit singurul motiv de a binecuvânta criza, considerând că din această cauză încă nu s-au construit anunțatele blocuri care amenințau să pocească locurile și să ia lumina și cerul caselor din jur.
Mai este un mic amănunt: micul bloc de colț Povernei 4/Alecsandri 2, care, potrivit planurilor, urma de asemenea să fie demolat, stă cu încăpățânare în picioare și are încă locatari. Mulți vecini se gândesc cu recunoștință la ei, sperând că nu au cedat probabilelor presiuni și preferă să-și păstreze căminul, ceea ce întârzie apariția mastodonților nu numai aducători de supraaglomerație și poluare, ci și în totală neconcordanță cu ambianța cartierului.
Ei, bine, veștile nu sunt bune. De două zile a fost adusă în mijlocul maidanului o macara enormă, care a trântit acolo două containere din acelea în care se țin sculele pe șantiere. Vechiul prieten al investitorilor, buldozerul, și-a făcut și el apariția. Vreo trei, patru persoane cu alură muncitorească au  început să stea cu hărnicie la umbră, lângă o gheretă rămasă din vechea zestre a Proiect-București, arătând ca niște îngeri exterminatori care anunță apocalipsa cartierului.


Decor, casa Prof. Dr. Ion Nanu-Muscel (1890)

Vecine: casa Ramonatxo(1898), casa Petrașcu (arh. Spiridon Popescu Cegăneanu, 1913-1915)

Mascheron, casă de arh. Eduard Ramonatxo (1898)

Decor, casă datorată arhitectului Eduard Ramonatxo (1898) 

Intrarea Art Nouveau a casei Lipatti de pe colțul Catargiu/Visarion, casă atribuită arhitectului
 Petre Antonescu (1906)

Biserica Visarion, arhitect Ernest Doneaud (1910-1913)

Casă bătrânească din strada Visarion, supraînălțată recent cu un oarecare simț al respectului pentru arhitectura imobilului și a vecinătăților (1890?)

Clădire interbelică, foarte îngrijită, cu un frumos ritm al mansardelor la nivelul superior 

Într-o postare de pe acest blog am reprodus proiectul care amenință liniștea și estetica acestei părți din Bucureștii tradiționali. Iată mai sus câteva fotografii înfățișând detalii din vecinătățile amenințate de lăcomia și lipsa de gust a celor care doresc să adauge cartierului excrescențele maligne ce vor transforma această oază de calm într-un loc de coșmar.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Neinvitați la nunta Elenei Băsescu


                                          Imagine România Liberă

Trăiam cu impresia că fac parte dintr-un popor cumsecade. Mi se părea că pe nedrept ne acuză o întreagă Europă de toate păcatele. Mă tem că m-am înșelat.

Nu vreau să intru acum în amănuntele politicii sordide. E sâmbătă, o zi în care, de 22 de ani, avem dreptul să ne desprindem de relele lumii, să lăsăm inima să se moaie la căldura familiei și a prietenilor și să ne bucurăm de ei.

 
                                          Imagine Mediafax
Cea mai fericită zi din viața unei perechi...

Cred că de asta, cele mai multe nunți și botezuri se fac sâmbătă, adăugând încă o binecuvântare acestei prime zile a week-end-ului.  
Ca un popor blând și creștin ce suntem, bănuiam deci că vom întâmpina cu toții cu simpatie cununia Elenei Băsescu și vom lăsa deoparte ura și neînțelegerea în momentul săvârșirii uneia dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii, Cununia a două ființe tinere.

Ei bine, nu! S-au găsit câteva zeci de oameni care au încercat să strice bucuria nuntașilor. Fără să țină seama de omenie, fără să țină seama de bunul-simț, de buna-creștere, fără să țină seama de legile credinței creștine, care cer decență, respect, discreție și bunătate în asemenea momente.

Imagine Mediafax
Mai mare rușinea de atâta lipsă de obraz, domnule Octavian!  

Mi-a fost rușine când am văzut atâta… nesimțire. Iertare să-mi fie de vorba grea, dar e singura care se potrivește situației.

Atâta neomenie m-a făcut să fiu nedreaptă. M-a făcut să mă gândesc că suntem oameni fără Dumnezeu. Mi-a amintit de execuția lui Ceaușescu chiar în prima zi de Crăciun. De președintele care a chemat minerii să le rupă oasele nesupușilor bucureșteni, în bucuria concetățenilor lor de altă părere. De înveninarea ultimelor trei luni. Să ne mirăm că ne tot bate Dumnezeu?

Apoi mi-am dat seama că nu am dreptate. Cred că, în ciuda vântului de nebunie care ne-a lovit în ultima vreme, suntem un popor de oameni buni.
Dar, ce să-i faci, fiecare pădure are uscăturile ei!

Notă. Cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe: Botezul, Ungerea cu mir, Pocăința – spovedania, Împărtășania, Preoția – hirotonisirea, Cununia, Sfântul Maslu