sâmbătă, 21 septembrie 2013

Mitocanii la Ateneu ; câteva reguli simple pentru cei care-și cumpără bilete la concert

Ieri noapte, către ora 1, șchiopătând cu piciorul meu cu ligamentul rupt, coboram scara Ateneului. Sufletul îmi rămăsese în sală, plutind ușor sub cupola prețioasă, înălțat acolo de bătrânul lord Sir Neville Mariner. Cu obișnuita lui strălucire, venerabilul dirijor în vârstă de 89 de ani cârmuise valurile muzicii lui Elgar cântate de Saint Martin in the Fields, copleșind publicul cu armonie și frumusețe. Mulți dintre cei care asistaseră la concert zâmbeau visător. În viața noastră ternă și apăsată de umbra întunecată a zilei de mâine, Festivalul Enescu e un izvor de lumină.
Era totuși cineva care nu zâmbea.
Dimpotrivă.
Negru la față, un meloman, pe care-l cunosc, mârâia.
Mai întâi, bietul om a emis câteva considerații bine simțite la adresa mitocanilor care au făcut rost de bilete din snobism, în detrimentul nenumăraților adevărați iubitori ai muzicii care nu pot decât să urmărească la radio concertele.
După care ne-a povestit cum, pe întregul parcurs al părții I, a fost nevoit să suporte tot soiul de foșnete și alte zgomote produse de o duduie. Troglodita, foarte la largul ei, și-a pregătit ÎN SALĂ un Nescafé dintr-un pliculeț, l-a îndulcit cu zahăr din alt pliculeț, l-a amestecat bine și l-a băut tacticos, probabil ca să o ajute să suporte mai ușor pilula amară a muzicii clasice.
Bietul ghinionist!
Cu vreo două zile înainte, tot el avusese parte la Ateneu de altă duduie, dotată cu un smartphone cu care, tot timpul concertului, executase diverse operațiuni, probabil pentru a comunica prietenilor cât e de încântată că audiază un concert la Ateneu.


Încântarea mi s-a șters întrucâtva și i-am povestit și eu cum, cu câteva zile înainte, am avut pe rândul din față doi domni și o doamnă care toată seara s-au foit nervoși pe scaune, chinuiți insuportabil de muzica lui Haendel. Tânăra doamnă a sorbit tot timpul dintr-un pahar de șampanie, băutură festivă care se vinde în foaier, cu menirea precisă de a se bea (numai) în pauză. În intervalele în care nu bea, doamna cu pricina îi șoptea fără încetare  ceva la ureche domnului care îi era vizibil partener, de parcă această dorință de comunicare n-ar fi putut fi satisfăcută acasă sau în oricare alt loc în afară de Ateneu, în timpul concertului.
Nici domnul nu se lăsa mai prejos. La fiecare 10 minute, scotea de undeva o sticlă verzulie de plastic, cu apă, și înghiorțăia conștiincios, ridicând fundul sticlei spre cupolă, ca să vadă lumea întreagă că respectă îndemnul medical de a se hidrata îndestulător. Avea probabil într-o geantă o provizie de sticle, pentru că bea de fiecare dată sticla până la fund. Cred că în cele două părți ale concertului a băut rația de doi litri de apă prescrisă de nutriționiști.


La Sala Palatului, în disperare de cauză, organizatorii au pus peste tot pe scări afișe prin care reamintesc că este interzis să se aducă în sală mâncare sau băutură.
Ceea ce nu împiedică pe nimeni să intre în sală cu veșnicele sticle de plastic care, după concert, sunt lăsate cu nesimțire pe scaune sau pe jos.
Ca să nu mai vorbim de nenumăratele smartfonuri ale căror ecrane strălucesc printre rânduri și care uneori chiar sună, tăind cheful auditorilor și determinându-i pe muzicieni să-și închipuie că românii sunt sălbatici.

Înșirui mai jos câteva reguli simple de respectat, spre folosul celor care nu știu cum trebuie să se poarte la un concert. 
Deși sunt sigură că nici unul dintre aceștia nu face parte din publicul elitist al acestui blog; dar deh, poate se rătăcește vreunul…

  1. NU se aplaudă între părțile unei lucrări. Dacă nu cunoști piesa, așteaptă ca dirijorul să se întoarcă spre public sau așteaptă până când aplaudă toată sala.
  2. NU se bea în timpul unui concert. Poți aștepta pauza, nu te afli în deșertul Sahara, după o călătorie de 3 zile fără apă.
  3. NU se mănâncă nimic în sală; ronțăitul gogoșilor, prăjiturilor  etc. e poate tradițional la meci, dar la concerte nu e tolerat.
  4. NU te foi pe scaun când se cântă. Dacă nu-ți place muzica clasică și nu ești obișnuit cu ea, NU veni la concert. Dacă totuși dorești să intri în tagma concertomanilor, pregătește-te pentru asta: ascultă câteva luni muzică clasică la radio (Radio Muzical sau TV Mezzo) sau de pe CD-uri, în fiecare zi, timp de o oră, două, până când te "tăbăcești" și simți că vei putea rezista două ore la concert fără să-ți incomodezi vecinii. Probabil  că ei vor fi persoane foarte civilizate, care nu-ți vor face observații, dar n-ai vrea să știi ce se gândesc despre tine.
  5. NU vorbi, NU-ți sufla nasul, NU tuși în timp ce se cântă. Dacă ai un acces de tuse și nu te poți stăpâni, strecoară-te discret afară.
  6. NU veni cu telefonul mobil la concert sau închide-l înainte de a intra în sală. E jenant să deranjezi un concert cu țârâitul telefonului. Și riști să te facă de rușine dirijorul, cum s-a întâmplat și la Ateneu, când Fabio Biondi a protestat de pe scenă (ca și Lawrence Foster acum doi ani) pentru că unei dudui i-a sunat telefonul. (Ce credeți că a făcut duduia? Era lângă mine și am văzut: a închis sonorul, dar, în timp ce concertul se desfășura deja, a scris un lung mesaj și l-a trimis, explicându-i probabil celui care o sunase că e mare melomană și ascultă concertul…).
  7. NU fotografia în timpul concertului și, dacă vrei să ai o amintire, fă o fotografie când se aplaudă, fără bliț. Muzicienii au și ei ochi ca toți oamenii, nu le place să li se pună zeci de blițuri în față.
  8. NU întârzia și, dacă ai întârziat și ți s-a dat totuși voie înăuntru după începerea concertului, stai lângă ușă până se încheie partea care se cântă, nu ridica un rând întreg în picioare ca să ajungi la locul tău, deranjând întreaga sală.
  9. NU pleca în timp ce se cântă, chiar dacă nu-ți place: rabdă în tăcere și fără să te miști. Plecând, jignești muzicienii și deranjezi și jignești publicul. Dacă ții neapărat să pleci, strecoară-te afară în pauza dintre părțile piesei care se cântă. Dacă mai poți răbda, pleacă în pauza concertului.


18 comentarii:

Lover spunea...

Felicitari pentru aceste nepretuite "instructiuni"! Un moment in care imi venea sa intru in pamant de rusine, a fost acela in care am fost la Sala Palatului sa vad "Lacul Lebedelor" cu Baletul Teatrului din Moscova. Totul a inceput "bine" din momentul in care actorul(sau nu stiu ce este) Cosmin Marculescu(daca am gresit numele sau daca l-am confundat, este datorita faptului ca mi-a captat atentia foarte mult), a aparut in blugi, adidasi si un tricou pe care scria probabil Michael Jordan. Cred ca era un promo in care ne era scos in evidenta ca domnul mai sus mentionat(M.J)presta in locul Lebedei Odette. Altfel, nu am gasit nicio legatura intre tricoul "vedetei" si acel spectacol. Sau cel putin asa cred ca a inteles "domnul prezentator". Oricum, parea ca a fugit de la o bere cu baietii. Dupa ce ne-a "incantat" cu prezentarea lui mai mult decat ridicola, probabil a dat fuga inapoi la berica, victorios si mandru de fapta sa. Eram in randul doi si va spun sincer, imi era rusine de oamnenii din jurul meu pentru ca ma manca al dreaq de tare limba sa nu-i fi spus cateva cuvinte de multumire. Ma rog, a inceput spectacolul. In sala, circ. Pe cuvantul meu. Blitzuri peste blitzuri, aplauze atunci cand nu era cazul, un frecus continuu, mancare, sucuri, prajituri, foshnete, crantaituri, copii alergand printre randuri, "mamaaa"... Se vedea foarte clar(v-am spus, am stat in randul doi) ca balerinii erau vadit deranjati de blitzurile din sala. Se vedea pe chipurile lor. Nu trebuia sa ne imaginam ce gandeau. Rusine, rusine noua! Este de ordinul evidentei ca foarte multi dintre spectatori nu aveau nicio tangenta cu acest gen muzical. In fata mea era o familie care tot spectacolul, dar tot spectacolul fara sa exagerez catusi de putin, a facut poze cu telefonul. Sotul, sotia si copilul, copil care s-a frichinit tot timpul. Un alt lucru "demn" de luat in seama, a fost pauza. Incredibil ! Am vazut o sala plina cum se imbulzea la bufet de parca nu mai mancasera de luni de zile. Si asa au intrat in sala. Cu pungi imbuibate cu tot soiul de produse si sucuri care desigur au trebuit consumate. Acolo! Bineinteles, cred ca aproape 15 minute dupa terminarea pauzei, umili, cu personalitatea lor marunta, unii inca se mai "strecurau" printre randuri, cocosati, cu pachetele lor voluminoase, veniti parca de la "Mega Image". Pe cuvantul meu ca nu exagerez cu absolut nimic. A fost unul dintre momentele in care mi-a fost rusine ca ma aflam printre romani. In fine, a trecut si asta... :) Daca am ofensat pe cineva cu acest comentariu, imi cer respectuos scuze. Va multumesc!

Lover spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Lover spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Unknown spunea...

Dragut spus. Desi personal as fi de acord cu plecarea din sala atunci cand orchestra canta prost, sau cine stie ce mai chestie de genul acesta...

Unknown spunea...

Decat sa ne indignam mut, oare nu ar fi mai bine pentru toata lumea daca ne-am apleca discret la urechea "infractorului" si i-am sopti un "Shhh"? Poate ne-ar sustine si altii cu o privire indignata ;). Dupa cateva astfel de episoade, ne-educatul va intelege ca nu e OK ce face si poate ca se va corecta, mai ales daca va pricepe ca majoritatea ii condamna comportamentul. Educatia se face de-a lungul intregii vieti...

Pageturner spunea...

Din păcate am observat acest fenomen și la Londra, în urmă cu câteva zile, la concertul lui Leonard Cohen pe O2Arena, unde media de vârstă era undeva între 40-50 de ani. Cu toate că începerea spectacolului a fost anunțată cu 15,10,5 minute înainte, cam un sfert de sală a intrat după ce și-a făcut Cohen apariția pe scenă. Artistul, plin de bun-simț, a rugat să nu se stingă lumina pentru ca publicul să-și poată găsi locurile. Pe tot parcursul concertului, mai mulți „spectatori” de pe rândul meu (de peste tot, dar pe mine ăștia m-au deranjat) au mers după hamburgeri, bere și alte băuturi, obligându-și non-stop vecinii să se ridice în picioare. Nu pot să înțeleg de ce simt unii mereu nevoia să se îmbuibe în timpul unor spectacole, ca și cum aia ar fi ultima masă. Deși concertul a fost impecabil și s-au cântat toate piesele din Best Of, cred că un sfert din spectatori au părăsit sala înainte de final, pentru a evita coada de la metrou. Deci, se întâmplă și la alte case. What a shame!

silvia.colfescu spunea...

@ Gabriela Birghilescu Nu cred că oamenii care merg la concerte ca să se afle-n treabă ar fi sensibili la niște atenționări atât de delicate ca un simplu "sssst". Dimpotrivă, s-ar uita EI urât la cei care-i "deranjează". Dacă omul e nesimțit,are obrazul gros și nu simte. Educația se face acasă. Cui îi lipsesc cei 7 ani de-acasă, îi e greu să și citească afișele care spun clar că nu e voie să mănânci și să bei în sală.

Anonim spunea...

Reguli facute de catre ipocriti si snobi. Telefonul este de dorit sa fie inchis, dar restul indicatiilor pentru ce sunt? Trebuie sa rabd pe scaun, chiar daca prestatia instrumentistilor este patetica? Nu, multam. Prefer sa ascult muzica in casti, si sa urinez atunci cand imi vine, nu cand imi da voie dirijorul.
Pffff.

silvia.colfescu spunea...

Păi nu-i cheamă nimeni la Ateneu pe cei care doresc să asculte muzică în căști și să urineze atunci când vor, inclusiv de 20 de ori pe oră. Ipocriți și snobi sunt cei care vin acolo deși nu le place muzica clasică, vin numai ca să fie văzuți acolo. Dacă tot vor asta, atunci măcar să respecte regulile locului. Sau să nu vină.

Florin Hălălău spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Florin Hălălău spunea...

Extraordinar textul dumneavoastră. Ar putea figura în orice manual de Educaţie Civică. Felicitări!

Melly spunea...

Se mai intampla si asa, din pacate!
Eu ascult acasa macar o parte din muzica ce se va canta la concert. Asa pot sa-mi fac o buna impresie daca merita sau nu sa merg! E destul timp, caci afisele apar si cu doua-trei saptamani inainte de spectacol.
Va multumesc pentru articolul dvs.!
Sper sa-l citeasca cat mai multi din cei ce vin la spectacole.

silvia.colfescu spunea...

Sigur că da! Dacă aveți posibilitatea să vă faceți dinainte o idee despre o bucată încă necunoscută dumneavoastră și să decideți în cunoștință de cauză dacă vreți sau nu să o ascultați la sală, e o formulă ideală. Chiar dacă e o operă muzicală foarte apreciată de unii, se poate ca ea să nu placă altora, care nu rezonează la genul pe care îl încarnează. În această situație, e foarte înțelept să renunți.

Unknown spunea...

Am postat pe pagina mea de Facebook, Sala Radio, un "decalog" cu reguli de bun simt, pe care imi permit sa-l redau mai jos:

"Dragi prieteni ai Salii Radio,

Cu scuzele de rigoare fata de spectatorii care, in timpul concertelor desfasurate la Sala Radio, au un comportament ireprosabil, imi permit sa fac cateva sugestii acelora care, din ignoranta, indolenta sau oricare alt motiv, ii deranjeaza pe cei din jur.

O sala de spectacol nu este o arena sportiva unde fiecare spectator e liber sa faca ce vrea...

Aspectele pe care le aduc in atentia voastra tin de un minim nivel de educatie sociala.

1. In cazul in care aveti o tuse puternica si constanta, incercati sa rezistati ispitei de a veni la concert, chiar daca va doriti foarte mult acest lucru!

2. Incercati sa ajungeti in sala de concert, macar cu 10 minute inainte de incepere, pt. a va cauta relaxati locurile si pt. a nu ridica jumatate de rand in picioare. Totusi, daca, pt. a ajunge la locuri, trebuie sa deranjati niste persoane, cereti-va respectuos scuze si treceti cu fata catre persoanele respective si nu invers, asa cum obisnuiati sa o faceti pana acum.

3. Desi ati vrea sa aveti niste copii deosebiti, care sa indrageasca muzica clasica, nu-i chinuiti, obligandu-i sa stea cuminti pe scaun timp de doua ore! Micutii se vor plictisi, se vor misca, vor vorbi, intr-un cuvant, vor deranja.
Educatia muzicala se face in particular, in prima faza, si nu facand teste cu nervii celor din jur. Sugerez sa asteptati ca odoarele voastre sa implineasca macar varsta de 7 ani, pt. a-i aduce intr-o sala de concert.

4. Consultati programul inainte sa inceapa concertul! In felul acesta veti sti ce urmeaza sa audiati si nu veti deranja auditoriul cu fosnetul foilor de hartie.

5. Inchideti-va telefoanele mobile si puneti-le in geanta, buzunar etc. Ati venit sa urmariti un concert, care este o opera de arta, si nu sa verificati email-ul sau cate like-uri ati mai primit pt. nu-stiu-ce poza cu pisica voastra.

6. Trebuie sa stiti ca, de regula, o lucrare muzicala (simfonie, concert, sonata etc.) e compusa din mai multe parti. Nu aplaudati in timpul pauzelor dintre parti! Este deranjant pt. artisti. Ei au nevoie de liniste si de concentrare.

7. Nu discutati in timpul concertului! Este foarte deranjant, atat pt. spectatori, cat, mai ales, pt. artisti! Asteptati pauza sau sfarsitul concertului si veti avea tot timpul pt. a comenta o interpretare (pozitiv ori negativ).
Glumesc, bineinteles...Sunt convins ca nu asta aveti voi de discutat, ci, eventual, ce rochie decoltata poarta vreuna dintre violoniste...

8. Stiu ca va doriti sa aveti fotografii si filmulete cu protagonistii de pe scena, mai ales cand acestia interpreteaza o partitura. Abtineti-va sa folositi aparatele de fotografiat, cu atat mai putin blitzurile! Prietenii vostri, daca sunt persoane educate, nu vor fi la fel de incantati ca voi, atunci cand va veti lauda pe Facebook cu faptul ca ati fost la un concert simfonic.

9. Neaflandu-va la film, la mall, unde e permis sa mancati si sa beti cam tot ce va trece prin cap, ci la un concert, incercati sa nu va solicitati prea tare aparatul digestiv, poate, doar cu o bomboana mentolata, in cazul in care ati ignorat sugestia de la punctul 1.

10. La sfarsitul unei interpretari, incercati sa aplaudati (desigur, daca v-a placut), fara a va ridica in picioare si fara a scoate tot soiul de onomatopee, care mai de care mai nastrusnice, prin care doriti sa va aratati entuziasmul. Ganditi-va ca in spatele vostru se afla niste persoane care au, la fel ca si voi, dreptul de a se bucura si de a privi pe scena, iar nu de a va admira voua spatele.

Va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi toate aceste sugestii si sper sa tineti cont de ele!

Va ureaza auditie placuta la viitoarele concerte,

Dan Manasescu (administratorul paginii "Sala Radio")"

silvia.colfescu spunea...

Domnule Manasescu, bune reguli! Vă urez să aveți (să avem, de fapt)parte la Sala Radio numai de persoane civilizate, pentru care respectarea acestor reguli e o obișnuință, nu un chin. Așa să ne dea Domnul în toate sălile de concerte ale iubitei noastre patrii...

Unknown spunea...

Fapt este că un ins a ratat în repetate rânduri din viaţă şansa de a se simţi (pe sine). Atunci când însă se nesimte in public, orice tentativă de a i se atrage vreo atenţie este lipsită de obiect din moment ce psihic şi mental îi lipseşte acestuia capacitatea de a-şi da seama ce face. Cel mai util lucru într-o atare situaţie cred că poate fi schimbarea locului (atunci când e posibilă). (Mihai Popescu)

Denis spunea...

Chiar vrei sa realizezi ceea ce iți doresti, dar nu ai inca rezultatul dorit? Cum vezi soluția finala a sarcinii tale? Ce se intâmpla? Ce crezi ca iți lipseste cel mai mult: putere, timp, bani, credința sau dorința? Sper ca recomandarile din acest articol te vor ajuta sa ajungi de unde esti acum, exact acolo unde visezi de mult sa fii. Esti gata sa parcurgi doar trei pasi si sa stabilesti un obiectiv dorit pentru tine?!
Detalii aici pe blogul fii-modern și alte informații utile.

.... spunea...

Toate mulțumesc lui Dumnezeu atotputernic pentru că l-a adus pe Dr. DAWN să-mi salveze căsnicia, soțul meu a început să se poarte ciudat, să înșele și să bea făcând tot felul de lucruri, am încercat să caut ajutor din diferite locuri, dar nimic nu a funcționat până l-am întâlnit pe Dr. DAWN, care m-a ajutat și acum căsnicia mea este dulce, plină de dragoste și fericire. Dacă aveți căsătorie, relație sau fertilitate E.T.C, contactați Dr DAWN, el vă va ajuta cu siguranță: WhatsApp +2349046229159